Istoric

Scurt istoric al comunei Hoghilag

 

Comuna Hoghilag este situată la 79 km de municipiul Sibiu şi la 2 km de oraşul Dumbrăveni, pe DN Sibiu – Mediaş – Sighişoara (de la bifurcaţie 2 km). Relieful este deluros, străbătut de apele râului Târnava Mare. Satele ce aparţin de această comună sunt satul Prod şi satul  Valchid. Pe valea Târnavei Mari, se bifurcă spre NE un drum ce duce spre satul Prod (situat la 7 km). În biserica din acest sat (Prod) se păstrează o biblie pe coperta căreia e făcută următoarea menţiune in limba germană: „Prin această comună au trecut armatele lui Mihai Viteazul -1590.”

La  est de Hoghilag şi la o distanţă de 6 km se află satul Valchid, sat care face parte din cadrul bisericilor fortificate ale Transilvaniei.

Colonizarea saşilor transilvăneni în podişul intracarpatic a fost iniţiată de regele Geza al II-lea (1143-1163). Saşii erau supuşi regelui, adică direct puterii centrale; îşi păstrau dreptul cutumiar german şi-şi alegeau liber juzii. Saşii s-au aşezat şi pe teritoriul de astăzi al comunei Hoghilag.

Documente referitoare la trecutul comunităţii s-au descoperit în turnul Bisercii din localitate. Astfel sunt atestate in secolul al XIV- lea conflicte ale saşilor din Hoghilag cu cei din Valchid şi Laslea, referitoare la hotarele ce delimitează cele trei aşezări. Conflictul cu saşii din localitatea Laslea a inceput în anul 1317 şi s-a încheiat in 1776.

În 1343 saşii din Valchid s-au adresat regelui Ludovic I, care a trimis pe voievodul Andrei Lacfi în inspecţie la Hoghilag. Hotărârea acestuia a fost ca Hoghilagul sa nu includa cele doua localităţi, Laslea şi Valchid în componenţa sa. Locuitorii din Hoghilag au fost nemultumiţi de aceasta hotarăre şi în 1432 se vor adresa Universitatii Saşilor. Acesta a trimis în localitate o comisie condusă de Thomas şi Anton Trautenbergen, care au luat o decizie favorabila saşilor din Hoghilag. Regele Ungariei a ratificat această hotarâre.

În preajma anului 1502 sunt atestate noi atacuri ale saşilor din Valchid asupra localităţilor Hoghilag şi Laslea. Din ordinului regelui Vladislav, Univerşitatea Saşilor îi declară invadatori pe cei din Valchid. Aceştia, la 1555, se plângeau regelui Ferdinand, considerându-se nedreptăţiţi.

Diferendul n-a fost uitat de-a lungul timpului şi în ziua de astazi, chiar dacă saşi nu mai sunt în cele două localităţi, există o stare de tensiune în relatiile dintre cele două comunităţi .

Alte informaţii despre comuna le găsim in anul 1724, când patru incendii mari, au distrus, aşezarea. Atunci toate actele şi documentele comunităţii au ars.

Revoluţia din 1848-1849 a produs o stare de agitaţie în rândul saşilor din zonă. O parte erau de acord cu alipirea Transilvaniei la Ungaria dar majoritatea nu. Acest fapt a condus la o stare conflictuală între saşi şi maghiari.cei dintîi au fost de partea împăratului, dar maghiarii au pus stăpânire pe Transilvania. În data de 19 ianuarie 1849 unguri şi armenii din Dumbrăveni au pătruns în Hoghilag, unde au ales 4 barbati. Aceştia au fost împuşcati în zona râului ce traversează comuna. 5 zile mai târziu alţi 5 bărbati şi o femeie vor fi impuşcatii de către aceştia.

Instaurarea dualismului austro-ungar in 1867 a avut efecte devastatoare asupra saşilor. Subordonarea faţă de puterea exclusivă a ungurilor i-a obligat pe saşi sa adopte o poziţie defensivă.. Curând după unirea Transilvaniei cu România, la 8 ianuarie 1919, în baza unei rezoluţii majoritare a reprezentantilor lor, saşii şi-au declarat aderarea la noul stat român. Însă în scurt timp, încrederea lor în rezoluţia Adunarii naţionale românesti de la Alba Iulia s-a dovedit a fi o iluzie politică. Saşii au putut totuşi sa-şi pastreze o relativă autonomie în domeniile economiei, vieţii asociative, şcolii şi culturii. Astfel, în 1930, existau circa 750 de mii de cetăţeni români de etnie germană, cu şcoli în limba proprie, bănci şi organizaţii comunitare proprii, cu numeroase asociaţii şi o cultură infloritoare. Saşii au constituit grupul conducător al comunităţii germane din România, deşi nu erau decât 250.000. După Al Doilea Război Mondial, urmare a deportărilor la muncă silnică în Uniunea Sovietica, a exproprierilor ca şi nivelării oricărui specific naţional pe care au incercat sa o facă comuniştii, saşii din România au început sa pună sub semnul întrebarii, după opt sute de ani, voinţa lor de a-şi continua existenţa în Transilvania.

După Marea Unire din 1918 saşii din regiunea Hoghilag au contribuit şi ei la consolidarea noului stat român. Această perioadă a coincis şi cu marile realizari promise de regele Ferdinand I, este vorba aici despre reforma electorala şi reforma agrară. Reforma agrară a fost cea care a dus în aceasta regiune la un val de nemulţumiri şi proteste in special venite din cadrul celei mai importante instituţii a saşiilor şi anume Biserica Evanghelică. Protestele au rămas insă în majoritate fară rezultat.

Perioada cuprinsa intre anii 1929-1938 odată cu instaurarea regimului nazist condus de Adolf Hitler în Germania  şi a propagandei pe care a avut-o la adresa populaţiei etnice germane, este greu de crezut ca saşii din aceasta zonă sa nu fie atraşi de promisiunile naziste.

Perioada începutului Celui de-al Doilea Război Mondial coincide şi cu apariţia unui număr mai însemnat de documente referitoare la saşi. În primul rând administraţia comunei se schimbă, primarul localităţii fiind numit un sas. Apare pentru prima dată menţionat şi crearea Grupului Etnic German în localitate, care însă deşi reprezentat la nivel de localităţi nu a avut activităţi deosebite, fiind implicat mai ales în activităţi de voluntariat.

După înfrangerea armatei germane la Stalingrad (1942-1943) apar pentru prima dată dovezi ale încorporării în armata germană a unor locuitori din aceasta zonă. În arhive sunt menţionati mai ales în zona Valchid un număr de 88 de saşi care în 1943 au fost înrolaţi în această armată.

Actul de la 23 august 1944 a însemnat o grea lovitura pentru germanii din România. Alăturarea României la coaliţia antinazistă a creat în rândul populaţiei un curent amplu antigerman. A urmat pe plan zonal  înlaturarea saşilor din structurile de conducere a localităţiilor, rechiziţionări, confiscări de bunuri, dar mai ales începând cu 1945 deportarea în URSS. Acest lucru este mascat în toate documentele cercetate de noi sub sloganul „plecat la muncă voluntară in URSS”.  În această zonă au fost deportate în special familiile saşilor bănuite că au colaborat cu germanii, familiile celor înrolaţi în armata germană şi mai ales saşii instăriti. După anii 1949-1951, majoritatea celor deportaţi sunt menţionati ca întorşi in ţară.

Instaurarea regimului comunist a dus şi la inlaturarea saşilor din viata socio-politică a  acestei zone. Etnicii germani nu mai fac parte din structurile de conducere a localităţilor, casele sunt trecute în proprietatea statului, sunt nevoiti să locuiască în condiţii extrem de grele mai multe familii într-o singura locuintă, sunt marginalizaţi de o parte a populaţiei române, care îi consideră „nazişti”.

Alt fenomen de amploare socială l-a constituit în domeniul rural colectivizarea. Aceasta, a constituit o grea lovitură aplicată tuturor locuitorilor din mediul rural. Saşii din zona Hoghilag au fost şi ei la rândul lor supuşi colectivizării. Deşi au fost mulţi care s-au opus (în documente saşii sunt menţionati ca fiind cei care s-au opus intrării în „colectiv”) în cele din urmă la sfârşitul anului 1962 procesul de colectivizare a României este  încheiat.

Regimul Nicolae Ceauşescu a efectuat o reorganizare teritoriala României, fapt care a dus începând cu anul 1968 la trecerea în cadrul comunei Hoghilag a satului Valchid, sat până atunci independent, cu o primărie proprie. De asemena din cadrul judetului Târnava Mica, comuna Hoghilag trece în cadrul judeţului Sbiu.

Viaţa socială dar şi economică a comunei va fi profund marcată de trocul făcut de Ceauşescu cu RFG prin care în urma unei sume de bani (se estimează că în jur de 7000 DM pentru o persoană) saşii erau lăsaţi să emigreze în RFG. După anul 1980 aceste plecări sunt tot mai frecvente, acest lucru fiind reliefat de diferite documente dar mai ales de convorbirile avute cu diferiţi locuitori direct implicaţi în activitatea comunei.